Au fost odată ca-n povești, Au fost ca niciodată,
Patru elanuri tinerești,
Doi moldoveni, doi ardeleni, Și-o trupă-a fost creată.

Noi am numit-o DOR 
Că DOR ne e de țară, 
De limbă și popor, 
Trăind aici, “afară”.

O, ce mai veselie!
La “sediu” ne-ntâlneam. 
Cu râs și poezie
Noi timpul petreceam.

A fost frumos cum numa-n vis 
Frumosul se arată,
Dară pe calea ce-am deschis 
Noi ne-am oprit deodată.

O vreme nu ne-am întâlnit. 
Apoi COVID-ul a venit... 
Am devenit “mascați”,
În carantină izolați.

Românul e născut poet,
Așa că, încet-încet
Ne-am apucat din nou de scris 
Și de frumosul nostru vis.

Să închinăm acest pahar
Cu vin de murfatlar
Acelora ce au creat
Cenaclul “DOR” și au continuat Să scrie Poezie
Și să învie
A noastră prietenie.