Pe strada mea locuia
Poetul Lucian Blaga.
Chiparos ce se înalță spre soare,
Îl zăream uneori la plimbare.
Cenzurat ca poet și gânditor,
Din funcția de profesor dat afară,
Era cercetător la Biblioteca Universitară.

Preotul-scriitor Ion Agârbiceanu
Locuia pe strada Andrei Mureșanu.
Cu barba albă, nasul coroiat,
Spatele puțin aplecat,
Se plimba, mereu îngândurat.
Avea o casă în stil brâncovenesc.
Comuniștii l-au mutat la subsol
Iar la parter, au băgat comuniști de-ai lor.

Ana Blandiana și Romulus Rusan
Pe strada Gheorgheni locuiau.
Ținându-se de mână, aproape alergau
În drum spre facultate.
Eu îi urmam din spate.

Teatrul și Opera Română și Maghiară
Montau spectacole de prim rang în țară.
La săniuș mergeam pe strada Vulcan
Din Calea Turzii până la Andrei Mureșan.
Cu gropi și pietre, nepavată,
Abruptă, ea urca în pantă.
Amar și vai de fundurile noastre
Când ajungeam în vale
Și ne opream în cale.

În cimitirul vechi, cu cruci de piatră și statui,
Stăteam pe-o bancă la un mormânt al nimănui.
De lemn, o cruce veche, înclinată,
Dărăpănată,
Pe care doar atât scria: MAMA.
Mai aduceam o floare
Și aprindeam o lumânare,
Și mă gândeam,
Visam, închipuiam,
Femeia care și-a îndeplinit
Cea mai de seamă calitate de dorit.

Părinții mei dorm somn de veci în cimitirul de pe deal.
Mi-e dor de ei, mi-e dor de tine,
Cel mai frumos oraș în lume.
Acest oraș, un “fost cândva”,
Azi, numai în închipuirea mea.

Cel mai frumos oraș în lume,
Acuma vă pot spune,
E Cluj-Napoca pe nume.