Natura a încremenit.
Totul e-atât de liniștit!
Și nici măcar o boare
Nu pune în mișcare
Norii pe cer întunecat,
Praful grămadă adunat,
Frunze uscate și moarte
Ca să le ducă departe.

Pe stradă oameni nu se văd.
Ce s-a-ntâmplat? Prăpăd?
Să fi murit cu toții?
Acesta-i ceasul morții?
Sfârșitul omenirii?
Și glasul disperării?

Deodată, de departe,
Se-aude clar în noapte
O voce de bărbat:
“Frusino, hai în pat!”