Foaie verde mătrăgună,
Latră câinele la lună.
Latră, latră în neștire
Și întreaga omenire
Se întreabă cam mirat
Oare ce l-a apucat
Să se-apuce de lătrat?

Patruzeci de ani a stat
Lângă cușca lui legat.
Câteodată mârâia
Dar de lătrat nu lătra.

Printr-o crăpătură-n gard
Se uita la câini în parc
Și-i vedea cum se jucau,
Liberi, de zor alergau.
Se duceau unde vroiau.
Cușcă, lanț, ei nu aveau.
“VREAU ȘI EU AȘA CEVA”.
Și-a-nceput el a lătra.