Eu îs, domnu, din Ardeal,
Din orașul Koloszvar.
Și acuma spun la tine
C-am greșit, și nu e bine
Că eu vorba ți-am tăiat
Pe când tu ai recitat
Poezia “El Zorab”.
N-am știut că te-ai oprit
S-avem timpul de gândit
Ce puternic Pașa este,
Că nimica nu-l oprește,
Dragă domnu’ Adrian,
Să taie cu iatagan
Capul ce îi e dușman.

Eu, smerit, îmi cer iertare,
Și promit, așa purtare,
Viitor nu are.

Iată vine-un sol de pace
Cu Corona’n vârf de băț.
Lumea, tare’ngrijorată,
Îl întreabă cu dispreț:

“Tu ești virusul numit
Covid nineteen, și ai venit
Să ne-arunci, cu mic și mare,
În groapă, la-nmormântare?”

El răspunde: “Da stimate,
Eu sunt ăla, măi fârtate.
Am însă o veste bună:
Cât sunteți în carantină,
Virtual vă întâlniți,
Social vă distanțați,
Mâinile vi le spălați,
De moarte sunteti scăpați.

Numai că aici rămân
Cel puțin vreo nouă luni.”

Un prieten din copilărie
M-a rugat să scriu o poezie
De dragoste,
Pe care el iubitei s-o arate,
Să-i spună că el e autorul,
Că l-a izbit dorul
De ea, și a simțit,
C-a trebuit
Poetic să admită,
Că “te iubesc, iubită”.

“O, dragul meu”,
I-am răspuns eu.
“Atâtea versuri de iubire
S-au scris deja,
Și nu uita,
Că-s stele-aduse pe pământ.
Iubirii ca să-i dai cuvânt
Citește-i tu Luceafărul”.

“Luceafărul”?
El mi-a răspuns.
“Nu, nu, am auzit
Că ea nu-l vrea,
Și el se sinucide.
Se-aruncă în ocean”.

“Ce zici de Floare-Albastră”?
“A, nu! Iubita mea iubește
Doar florile roșii
Și-ar fi ofensată
Să-i dau o floare albastră”.

Tac. Ce să mai spun?
Ce să-i propun?

Doamne, mare e grădina ta!
Oameni de tot felul trăiesc în ea!!

Hai, țigane, după mine,
Că așa ne șade bine.

U iu iu, pe deal în sus,
Io la nuntă am ajuns.
Mirele-i în curul gol
Și mireasa n-are țol.

Nașule, mâncați-aș ochii,
Cumpără găina Dochii.
Io de bine te-oi vorbi
Nimeni-n lume nu va ști
Că Ana din Prospătură
Se-ntâlnea cu tine-n șură.
Și după ce Ana pleca,
Te duceai la Maria,
Și nănașa nu știa.
Cu masa te aștepta.

Nașule, te rog frumos,
Bate palma, banii jos.
Cumpără găina, nașe,
Că-i gătită ca o floare,
Într-o zi de sărbătoare.

Și găina asta-i grasă,
Carnea îi tare gustoasă,
Nu-i crescută în coteț
Ci afară, la fâneț..
Ciugulit-a tot ce-o vrut,
Furajere n-o avut.

De atâta țipătură
Mi s-o uscat limba-n gură
Și rămas-am fără glas.
Toarnă-mi, nașe, un vinars.

Critica, dragă amice,
Nu-i făcută să te pice
Din înaltul gloriei
În hăul istoriei.
Ea te ține cocoțat
Pe scara ce ai urcat
…dacă tu ai meritat.

Ieri am omorât o muscă.
Liniștit, mâncam zacuscă,
Când, de unde nu se știe,
Se-așeză pe farfurie
Și cu trompa-i lipicioasă
Sugea ca la ea acasă.

O alung, și ea taman
Se așează pe tavan,
Zboară în bucătărie
Și din nou pe farfurie.
Dau s-o prind în palma-nchisă,
Nu se lasă însă prinsă.

Pe loc vreau eu s-o omor.
Musca asta e un vector
Ce transmite boli în zbor.
Ea duce pe piciorușe
Germenii molipsitori
La oameni neștiutori.

Iacătă, s-a dus în baie.
“Ei, acu-i acu, tataie”.
Iau prosopul, o pălesc.
Drept pe spate o lovesc.
Cade și nu mișcă. A murit.
În sfârșit sunt fericit.

Iau o poză cu-n laptop
Și-o postez eu pe TikTok.
Doar atât mi-a trebuit!
Lumea a înnebunit,
Mă condamnă c-am lipsit
De o sursă de mâncare
Pe multe viețuitoare.

Știu că am păcătuit.
Trebuia s-o fi-nghițit?

După multă cercetare
Și adâncă cugetare,
Vă răspund la întrebare.

Ce sunt?
Sunt un fruct.
Cine sunt?
Sunt fructul care a crescut,
Demult,
În pântecele mamei,
Și care a devenit EU.

Ce sunt?
Sunt un poet.
Cine sunt?
Sunt poetul care îmbină cuvintele
Și vă mângăie sufletele
Și inimile
Cu vorbele și imaginile lui.

Ce sunt?
Sunt un rahat.
Cine sunt?
Sunt rahatul care
Adăuga savoare
Salamului de biscuiți
Pe când eram oropsiți
De regimul comunist.

Ce sunt?
Sunt un măr.
Cine sunt?
Sunt mărul care a căzut pe capul lui Newton
Pe când dormea sub un copac,
Și care i-a băgat în cap
Ideea gravitației.

Ce sunt?
Sunt un copac.
Cine sunt?
Sunt copacul cu rădăcini adânc înfipte în pământ,
Ce înfrunzește în fiecare primăvară,
Face semințe, că doară-doară
O nouă generație o s-apară.

Ce sunt?
Sunt o frunză zburătăcită de vânt,
Căzută pe pământ
Să moară.
Cine sunt? Sunt frunza care,
Întreaga vară, ploaie sau soare,
A hrănit copacul și rădăcinile
Să-nvie la primăvară.

Ce sunt? Cine sunt?
Diferă, dar se completează reciproc
Ca să te definească ca un tot.
“Ce” te încadrează într-un grup,
“Cine” îți dă un individual trup.